Ps.49:10-20.
Încrezuţilor în facerea faptelor „pentru Domnul”.
„Drumul înspre iad e pavat cu intenţii bune...”
Multiple secvenţe, mulţimi de imagini...
O zi a trecut şi căzu-n amintiri,
Iar timpu-n salivă înmoaie noi pagini
Şi ce i-i lui dacă tu dormi ori admiri.
Nu poţi a-l opri nici cu-un gram de secundă
Şi nu-l vei impune să steie pe loc;
Ai vrea să te afli în lumea rotundă
Cu stare, cu vise, cu traiu-n noroc.
Grăbeşte-te căci ziua trece, se duce
Vin altele în nerăbdare şi noi,
Tu braţele-ntinzi devenind ca o cruce,
Dar nu poţi nicicum să le dai înapoi.
Iar ele tot fug ţi-amăgind aşteptarea
Şi nu îţi vor da un moment de răgaz,
Pe mâine e altul norocul şi starea,
Iar tu tot pe loc neschimbat ai rămas.
Ai vrea să te-arăţi o fiinţă smerită,
Dar nu te-amăgi căci nu ai viitor
Şi iată că eşti ca o vită târâtă
De zile spre straşnicul tău abator.
Atâta-ţi rămâne – să-ncerci o oprire...
Zadarnică trudă şi rezultat;
Ţi-ascunzi şi tu ochii în cărţi de citire
Să nu vezi toporul cum s-a ridicat.
Nu va mai fi vreme, nu vor mai fi clipe,
Iar viaţa un abur ţi-a fost pe pământ...
Auzi doar acum cum în cer zbor aripe
Cu Viaţa vestind peste sorţi de mormânt.